Un encoder măsoară mișcarea sau poziția.
Un encoder rotativ transformă rotația arborelui în informație electrică. Variantele optice și magnetice sunt frecvente; principiile lor de funcționare și interfețele diferă.
Sistemul receptor interpretează semnalul. Un encoder fixat pe un motor măsoară la acel arbore, nu direct în fiecare parte a ascensorului.
Encoderele incrementale raportează variații.
Pe măsură ce arborele se rotește, un model repetitiv trece pe lângă elementele de detecție. Semnalele lor variabile permit controlerului receptor să numere deplasarea și să distingă sensul acesteia.
1. A este în avans față de B
Numărați într-un sens: +1 la fiecare tranziție în acest exemplu.
2. B este în avans față de A
Inversați mișcarea: −1 la fiecare tranziție, folosind aceeași convenție.
- Două canale identifică sensul. Fiecare formă de undă comută între valorile logice 0 și 1. Comparați canalul care se schimbă primul: inversarea mișcării inversează succesiunea stărilor.
- Cuadratura înseamnă un decalaj de un sfert de ciclu. Semnalele sunt decalate cu 90 de grade electrice. Aceasta reprezintă un sfert dintr-un ciclu de semnal, nu neapărat un sfert de rotație a arborelui.
- Decodarea ×4 numără toate cele patru tranziții. Frontul crescător A, frontul crescător B, frontul descrescător A și frontul descrescător B sunt toate numărate. Un ciclu A complet produce astfel patru numărări în acest mod; ×1 și ×2 folosesc mai puține fronturi.
Clarificați convenția de numărare.
Dacă un receptor numără toate cele patru fronturi ale canalelor în cuadratură A și B, înregistrează 4,096 numărări pe rotație. Alte moduri de numărare dau totaluri diferite.
Impuls, ciclu și numărare nu sunt folosite întotdeauna consecvent în specificații. Rezoluția descrie incrementările care pot fi distinse; nu este același lucru cu precizia.
Encoderele absolute identifică o poziție.
Un encoder absolut furnizează o valoare de poziție în domeniul său de măsurare. Dispozitivele cu o singură rotație identifică unghiul în cadrul unei rotații; cele cu mai multe rotații disting și rotațiile în domeniul lor.
Cunoașterea unui unghi absolut al motorului nu identifică automat etajul ascensorului. Sistemul are în continuare nevoie de relația dintre acea măsurătoare și instalație.
Feedbackul trebuie să reprezinte mișcarea prevăzută.
Montajul, cuplajul, calitatea semnalului și interfețele compatibile contează. Un encoder își poate raporta corect propria mișcare, în timp ce o legătură mecanică slăbită îl împiedică să reprezinte arborele vizat.
Variațiile poziției în timp oferă informații despre viteză. Lecțiile următoare arată cum un variator folosește aceste informații pentru a influența mișcarea.
O privire mai atentă
Un sistem incremental necesită în general o referință sau informații de poziție păstrate pentru a cunoaște o locație absolută. Un impuls de index poate marca un punct al fiecărei rotații, dar nu identifică singur la a câta rotație se află mașina.
Verificați ce ați înțeles
O rezoluție mai mare a encoderului înseamnă automat o precizie de poziționare la fel de mare?
Arată explicația
Nu. Rezoluția este mărimea incrementelor care pot fi distinse. Precizia depinde și de senzor, montaj, mecanică și interpretare.
Lecturi suplimentare.
Lecturi opționale pentru aprofundarea acestei lecții.
- Renishaw: explicații despre sistemele de encodere
Începeți cu capul optic de citire și scala, apoi comparația encoderelor incrementale și absolute. Secțiunea despre poziția incrementală explică semnalele în cuadratură și reperele de referință.
- NI: semnale în cuadratură și decodare ×1, ×2 și ×4 (PDF) (Document în engleză)
Paginile PDF 7–10 arată succesiunile semnalelor și decodarea X1, X2 și X4. Comparați fronturile crescătoare și descrescătoare numărate în fiecare mod.