Statorul produce un câmp rotitor.

Curenții trifazați din înfășurările distribuite ale statorului creează un câmp magnetic rotitor. Turația sa sincronă este nₛ = 120f ÷ p, unde f este frecvența în hertz, iar p este numărul total de poli.

La 50 Hz, un motor cu patru poli are o turație sincronă a câmpului de 1,500 rpm. Aceasta descrie câmpul, nu neapărat arborele.

Rotorul primește energie prin inducție.

1. Referință inițială

Reperul rotorului asincron și câmpul rotitorIlustrație cu doi poli. Direcția câmpului portocaliu este 0 grade, iar un reper fizic închis la culoare de pe rotor este la 0 grade. Câmpul avansează cu 120 grade pe interval, în timp ce rotorul avansează cu 116 grade.Câmp 0° · reper 0°

2. După un interval

Reperul rotorului asincron și câmpul rotitorIlustrație cu doi poli. Direcția câmpului portocaliu este 120 grade, iar un reper fizic închis la culoare de pe rotor este la 116 grade. Câmpul avansează cu 120 grade pe interval, iar rotorul cu 116 grade.Câmp 120° · reper 116°

3. După două intervale

Reperul rotorului asincron și câmpul rotitorIlustrație cu doi poli. Direcția câmpului portocaliu este 240 grade, iar un reper fizic închis la culoare de pe rotor este la 232 grade. Câmpul avansează cu 120 grade pe interval, iar rotorul cu 116 grade.Câmp 240° · reper 232°
  1. Săgeată portocalie: direcția câmpului. Avansează cu 120° în fiecare interval de timp egal.
  2. Punct închis la culoare: un reper pe corpul rotorului. Acesta avansează cu 116° în fiecare interval. Decalajul crește cu 4° de fiecare dată, astfel încât câmpul continuă să se deplaseze pe lângă conductoarele rotorului.
  3. Mișcarea relativă menține inducția. Diferența de viteză induce tensiune și curent în rotor; interacțiunea magnetică rezultată produce cuplu.
Ilustrație simplificată cu doi poli și rotor în colivie la viteză stabilă de motor: (120 − 116) ÷ 120 ≈ 3.3% alunecare. Punctul închis la culoare este un reper fizic, nu direcția câmpului magnetic al rotorului. Exemplul calculat cu patru poli de mai jos are același procent de alunecare.

Alunecarea descrie diferența de viteză.

Câmp la 1,500 rpm, rotor la 1,450 rpm

Alunecare = (1,500 − 1,450) ÷ 1,500 = 0.0333, adică aproximativ 3.3%.

În funcționarea obișnuită staționară în regim de motor, rotorul rulează sub turația sincronă. Exact la turația sincronă, rotorul ideal nu vede un câmp variabil și nu produce cuplu de inducție.

Sarcina influențează punctul de funcționare.

La alimentare cu frecvență fixă, creșterea sarcinii mărește de obicei alunecarea în regiunea stabilă de funcționare. Un variator controlat își poate regla ieșirea pentru a asigura cuplul și turația necesare.

Alunecarea nu este, în sine, o defecțiune. Compararea turației de pe plăcuța de identificare cu turația sincronă arată adesea diferența normală.

Convertizorul și motorul trebuie să lucreze împreună.

Motoarele asincrone sunt folosite în multe mașini de ascensoare și grupuri de pompare hidraulice. Comanda cu frecvență variabilă poate asigura accelerare și decelerare controlate acolo unde instalația este proiectată pentru aceasta.

Variatorul are nevoie de un model corespunzător al motorului și de valori nominale adecvate. Frecvența singură nu garantează o turație exactă a arborelui la orice sarcină.

O privire mai atentă

Dacă rotorul este antrenat peste viteza sincronă, alunecarea devine negativă și este posibil regimul de generator asincron, cu excitație și traseu electric de energie adecvate. Exemplul normal în regim de motor nu este singura condiție de funcționare.

Verificați ce ați înțeles

Un motor asincron cu patru poli alimentat la 50 Hz se rotește neapărat la exact 1,500 rpm?

Arată explicația

Nu. Aceasta este turația sincronă a câmpului. În regim de motor, rotorul se rotește în mod normal puțin mai lent, alunecarea permițând producerea cuplului.

Lecturi suplimentare.

Lecturi opționale pentru aprofundarea acestei lecții.